A B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăriri penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.)

Nr: 72 (11.05.2009)
Instanta: Tribunalul Arges
Continut
R O M Â N I A TRIBUNALUL ARGEŞSECŢIA PENALĂDosar nr. 1676/109/2009ÎNCHEIEREA NR.36/CCŞedinţa Camerei de consiliu din data de 11 Mai 2009 Completul compus din:PREŞEDINTE MDGrefier C VParchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Piteşti, reprezentat prin procuror DD S-a luat în examinare, pentru soluţionare în primă instanţă, sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Piteşti, având ca obiect prelungirea duratei măsurii arestării preventive privind pe inculpaţii P G C, F L I, C.G., L D C ,B D A ,C S,S M şi L M, toţi aflaţi în Arestul I.P.J.Argeş. La apelul nominal făcut în şedinţa Camerei de consiliu, au răspuns : inculpatul P C,în stare de arest preventiv, asistat de avocat I N şi C N, inculpatul F L I,în stare de arest preventiv, asistat de avocaţi S -G F şi F S, inculpatul C G,în stare de arest preventiv, asistat de avocaţi S V şi G S, inculpatul L DC,în stare de arest preventiv, asistat de avocaţi N R şi T I inculpatul B D A,în stare de arest preventiv, asistat de avocaţi F D şi A I,precum şi inculpaţii S M,personal şi asistat de avocat A.C şi inculpatul C S,personal şi asistat de avocat A T. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care : În baza dispoziţiilor art. 290 Cod procedură penală, tribunalul declară şedinţă secretă şi dispune evacuarea din sală a părţilor care nu au legătură cu cauza. Având în vedere faptul că inculpaţii C S şi S M au fost puşi în libertate prin deciziile penale nr. 322/R şi respectiv 321/R din data de 08.05.2009 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, instanţa dispune părăsirea sălii de judecată şi de către aceştia. Apărătorul inculpatului B A, avocat AI solicită acordarea unui nou termen ,în vederea pregătirii apărării. Reprezentantul DNA ,pune concluzii de respingere a cererii de amânarea cauzei pentru inculpatul B A. Tribunalul va pune în discutie la final ,cererea DNA de prelungirea duratei arestării preventive , în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B A. Apărătorul inculpatului C G, avocat S V , solicită a fi întrebat reprezentantul DNA dacă există acte de urmărire penală care n-au fost depuse la dosar . Reprezentantul parchetului precizează că este procuror de şedinţă ,dar are cunoştinţă că au fost depuse la dosar toate actele de urmărire penală întocmite în cauză până în data de 08.05.2009, data la care a fost înaintată propunerea la instanţă. Apărătorul inculpatului F L I, avocat S F, depune la dosar un set de acte şi concluzii scrise,precum şi un memoriu din partea fiicei acestuia. Apărătorul inculpatului C G, avocat S V, invocă excepţia neconstituţionalităţii următoarelor acte normative : OUG nr.43/2002 ,privind Parchetul Naţional Anticorupţie , publicată în M.O. nr.244 / 11.04.20002 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.503 din 11.07.2002. Ordonanţa menţionată a fost modificată prin OUG nr.134/2005 adoptată la 29.09.2005 şi publicată în M.O.nr.899 din 07.10.2005. În consecinţă, neconstituţionalitatea priveşte OUG nr.134/2005 în raport cu dispozitiile art.115 alin.6 din Constituţia României. Cel de-al doilea act normativ a cărei excepţie de neconstituţionalitate se invocă este art.1 alin.1 si 3/1 ,precum şi art.4 alin.1 din OUG nr.134/2005, aprobată prin Legea nr,.54 din 09.03.2006, de modificare a OUG nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie , în raport de dispoziţiile art. 132 alin.1 din Constituţie. În susţinerea excepţiei invocate depune concluzii scrise şi solicită ,în baza art. 303 alin.6 Cod proc.penală, suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională. Reprezentantul DNA pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii formulată de apărătorul inculpatului C G, avocat S V,având în vedere că prin referatul aflat la dosar, s-a solicitat prelungirea duratei arestării preventive în faza de urmărire penală şi nu în faza de judecată, iar obiectul cauzei îl constituie infracţiunile prev. de art. 255 şi 254 Cod penal,precum şi art. 5,6 şi 7 din Legea 78/2000. Avocat S V, având cuvântul, arată că a invocat această excepţie referindu-se tocmai la organul de cercetare care a efectuat actele de urmărire penală în cauză. Apărătorul inculpatului F, avocat F.S, susţine cererea formulată de avocat SV,privind excepţia de neconstituţionalitate invocată de acesta , arătând că în cursul judecăţii, orice parte poate invoca excepţii,instanţa urmând să stabilească dacă excepţia invocată este întemeiată sau nu.În opinia sa, această cerere nu e inadmisibilă,pentru că are legătură cu cauza şi ne aflăm în cursul judecăţii , urmând ca instanţa să se pronunţe cu privire la măsurile preventive, iar apoi să sesizeze Curtea Constituţională. Avocat S F, susţine cele spuse de d-l avocat SF. Avocat G S ,pentru inculpatul C G susţine cele invocate de d-l avocat S V şi arată că instanţa e datoare să verifice legalitatea actului de sesizare,potrivit dispoziţiilor art. 300/2 Cod proc.penală. Apărătorul inculpatului P C, avocat IN , lasă la aprecierea instanţei dacă această excepţie are legătură cu fondul cauzei. Apărătorul inculpatului L, avocat IT, arată faptul că, dacă inculpaţii ar fi fost liberi şi această excepţie ar fi fost invocată, ar fi fost altă situaţie, dar pe inculpatul pe care-l asistă, această excepţie nu-l favorizează, motiv pentru care lasă la aprecierea instanţei modul de solutionare a cererii formulată de d-l avocat S V. Avocat R N, apărătorul inculpatului L, lasă la aprecierea instanţei cererea formulată de d-l avocat S V Apărătorul inculpatului L M, avocat I. G, lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a cererii formulată de apărătorul inculpatului C G, d-l avocat S V. Tribunalul se retrage pentru deliberare asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată de apărătorul inculpatului C G. După deliberare, instanţa revine în sala de judecată şi asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale se pronunţă prin respingerea acesteia ca inadmisibilă. Apărătorul inculpatului C G, avocat S V, solicită a se lua act că declară recurs împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate invocată. Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, tribunalul constată propunerea de prelungirea măsurii arestării preventive în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acesteia . Reprezentantul DNA reformulează sesizarea în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C S şi S M , având în vedere că aceştia au fost puşi în libertate prin deciziile Curţii de Apel Piteşti şi solicită admiterea acesteia şi prelungirea duratei arestării preventive ,pentru inculpaţii P , F,L şi C începând cu data de 13 mai 2009, pentru inculpatul L M începând cu data de 22 mai 2009,iar pentru inculpatul B A ,începând cu data de 29 mai 2009. Precizează că acest lucru este necesar pentru continuarea efectuării actelor de urmărire penală ,menţionate în referatul înaintat cu propunerea de prelungirea duratei măsurii arestării preventive. Apărătorul inculpatului P C, avocat I N, depune la dosar un memoriu privind lipsa de fundamentare a referatului cu propunere de prelungirea măsurii arestării preventive şi susţine aspectele menţionate, subliniind faptul că, arestarea preventivă are consecinţe nebănuite asupra persoanei, motiv pentru care organele judiciare au obligaţia să nu se îndepărteze de exigenţele legii. De asemenea, învederează instanţei, că în referatul aflat la dosar, " indiciile temeinice " despre care se vorbeşte în mod repetat , sunt presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit faptele pentru care este inculpată. Urmărind să sublinieze modul defectuos în care este efectuată urmărirea penală în această cauză, arată că unele interceptări sunt interpretate fără suport probatoriu, iar pe de altă parte, interceptările nu sunt redate integral ,aşa cum prevăd dispoziţiile art. 91/3 Cod proc.penală. Sub aspectul fondului cauzei, arată că extinderea cercetărilor pentru alte trei infracţiuni de cumpărare de influenţă, prev. de art.6/1 din Legea nr.78/2000, a fost făcută cu încălcarea disp. art. 6 alin.3 Cod proc.penală privind garantarea dreptului la apărare,deoarece organele judiciare au obligaţia să-l încunoştiinţeze de îndată pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat .În cazul în care instanţa ar admite sesizarea parchetului şi ar dispune prelungirea arestării preventive pentru acest motiv invocat în referatul aflat la dosarul cauzei,s-ar încălca dispoziţiile art. 6 alin.1 din Convenţia Europeană şi ale art.6 alin.3 Cod proc.penală. Totodată, menţionează faptul că parchetul nu a respectat dispoziţiile legale, în sensul că nu a procedat la ascultarea inculpatului înainte de a solicita prelungirea arestării acestuia, aşa cum este prevăzut în secţiunea IV a cap.I privind măsurile preventive,respectiv art.146-160/10 Cod proc.penală. Dispoziţiile art. 149/1 şi 150 Cod proc.penală sunt dispoziţiile care reglementează arestarea inculpatului , iar aceste dispoziţii trebuie respectate şi în cazul prelungirii arestării.În consecinţă, sunt incidente disp. art.197 alin.1 şi alin.4 teza finală din Codul de procedură penală, întrucât în cauză, inculpatul P G C nu a fost ascultat de procuror înainte de solicitarea prelungirii arestării preventive . De asemenea, face o succintă analiză a referatului întocmit de parchet şi apreciază că motivele invocate în scris pentru care s-a solicitat prelungirea arestării preventive, nu sunt de natură să satisfacă cerinţele legii pentru admiterea cererii aşa cum a fost formulată. Referitor la acelaşi aspect, menţionează că toate actele de urmărire penală enumerate în acest referat , se pot face şi cu inculpatul în stare de libertate,deoarece acesta nu le poate împiedica sau denatura în vreun fel,având în vedere că nu există date că acesta ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului,prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mihjloacelor materiale de probă. Solicitarea parchetului se întemeuază pe disp. art. 148 alin.1 lit.f din Codul de proc.penală, dar nu se demonstrează existenţa unui pericol concret pentru ordinea publică. Probele, ca elemente de fapt,potrivit art.63 Cod proc.penală,nu sunt indicate în referat, peste tot vorbindu-se despre indicii, aşa cum reglemntează disp. art.68/1 Cod proc.penală. Existenţa condiţiei prevăzută de art. 143 Cod proc.penală nu e satisfăcătoare pentru dovedirea pericolului concret pentru ordinea publică. Iar potrivit disp. art.137 alin.2 Cod proc.penală, în cazul arestării preventive, actul prin care se iau aceste măsuri trebuie să indice cazul prevăzut în art.148 , precum şi temeiurile concrete din care rezultă existenţa acestuia.Arată că,potrivit disp. art.136 alin.8 Cod proc,penală, la alegea măsurii trebuie avute în vedere şi alte aspecte, urmând ca instanţa tină cont de faptul că acesta are în întreţinere 2 copii minori, are 4000 de angajaţi, iar în actuala conjunctură economico-socială ,lăsarea în libertate a inculpatului P G C ar fi o soluţie în acest caz. În consecinţă, solicită respingerea propunerii parchetului de prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului P G C, iar în subsidiar, în conformitate cu disp. art.136/4 Cod proc.penală, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara. Apărătorul inculpatului F, avocat FS, solicită respingerea ca nefondată a propunerii formulată de DNA Serviciul Teritorial Piteşti, solicitând ca instanţa să verifice dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestui inculpat se menţin în continuare, întrucât judecătorul care a luat măsura arestării preventive a avut în vedere alte temeiuri, iar în prezent trebuie să se verifice dacă mai există aceste temeiuri sau sunt alte temeiuri noi. Potrivit referatului întocmit, pentru noile fapte reţinute în sarcina inculpatului F L, Parchetul beneficiază numai de presupuneri nu şi de lucruri concrete. De asemenea, precizează că inculpatul F L nu deţine vreo funcţie cu ajutorul căreia să poată influenţa martorii în cauză, iar dacă se va dovedi că va încerca influenţarea în vreun fel a anchetei penale, se poate lua din nou măsura arestării preventive a acestuia. În mod normal, un referat de prelungire a arestării preventive ar trebui să arate în mod concret care sunt faptele săvârşite de fiecare inculpat. În cazul de faţă, în ceea ce-l priveşte pe F referatul este inform. De asemenea, subliniază faptul că inculpatul are o situaţie familială deosebită, care trebuie avută în vedere la pronunţarea unei soluţii privind cererea dedusă judecăţii. Totodată, arată că nu există nicio probă care să se coroboreze cu înregistrările telefonice. Parchetul, în lipsa unor elemente clare, reţine în sarcina inculpatului săvârşirea unor fapte în formă continuată, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 41 alin.2 c.p., în sensul că nu a existat nicio înţelegere cu P să meargă în continuare să dea bani. Singurele probe şi anume înregistrările convorbirilor telefonice, nu pot conduce la condamnarea acestuia. În concluzie, solicită respingerea propunerii Parchetului privind prelungirea arestării preventive a inculpatului F, iar în subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara. Pentru acelaşi inculpat, avocat S G F, susţine că Parchetul nu arată prin ce s-ar impune privarea de libertate în continuare a inculpatului F L. Subliniază faptul că acesta are o situaţie specială, potrivit setului de acte depus la dosar şi anume, are o fiică în vârstă de 18 ani de care se ocupă singur, fiind divorţat, fiică ce urmează să susţină Bacalaureatul. De asemenea, tatăl său a suferit un atac cerebral, iar în prezent este paralizat, necesitând îngrijire permanentă la domiciliu, iar familia sa nu poartă nicio vină pentru această situaţie. În concluzie, precizează că urmărirea penală se poate continua şi cu inculpatul în stare de libertate, motiv pentru care solicită respingerea propunerii Parchetului şi, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara. Apărătorul inculpatului C G, avocat G S, menţionează că trebuie verificat aspectul de legalitate, cu ocazia judecării acestei cereri. Potrivit disp.art.155 c.proc.pen., arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, în două cazuri: dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate, sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În cazul de faţă, urmărirea penală s-a făcut sub o puternică presiune mediată, iar în cererea înaintată instanţei, procurorul invocă ambele motive. Totodată, precizează că prin ordonanţa din 6 mai 2009, procurorul nu mai menţionează în niciun fel numele inculpatului C G. În mod corect instanţa, în încheierea nr.23/CC/14.04.2009 a justificat luarea măsurii arestării preventive, prin argumentul referitor la buna desfăşurare a procesului penal şi reluat în referatul de prelungire a arestării preventive, fiind foarte bine plasat "cel puţin pentru o perioadă de timp". În momentul de faţă nu se mai impune prelungirea arestării preventive a inculpatul C G, având în vedere că urmărirea penală va dura o perioadă mai mare de timp, iar acest inculpat nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în vreun fel deoarece, orice act îi va demonstra nevinovăţia. Totodată, precizează că, inculpatul C G suferă de cancer de colon, un preinfarct şi grave afecţiuni oculare. De asemenea, învederează instanţei că în toată perioada care s-a scurs de la arestarea preventivă a acestuia i s-a luat o singură declaraţie. În concluzie, având în vedere şi starea precară a sănătăţii sale , apreciază că urmărirea penală poate fi continuată şi cu inculpatul în stare de libertate şi solicită respingerea propunerii Parchetului şi, în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau ţara. Apărătorul inculpatul C G, avocat S V, arată faptul că, măsura arestării preventive este o excepţie, iar între reţinere şi măsura arestării preventive ,mai sunt alte două măsuri preventive, ele fiind gradual reglementate în Codul de procedură penală. Din lecturarea referatului DNA se poate observa că acesta şi-a însuşit motivarea instanţei dată prin hotărârea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.Ori, nu se poate dovedi existenţa pericolului pentru ordinea publică referitor la persoana inculpatului G C.Aceste constatări duc la concluzia că urmărirea penală se poate continua şi cu inculpatul în stare de libertate, inculpatul C nedorind să influenţeze în vreun fel aflarea adevărului. În susţinerea celor menţionate, face referire la 3 situaţii din activitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Completul de 9 judecători,iar potrivit profesorului V. D, "procesul trebuie judecat conform cerinţelor procedurii penale şi nu după zgomotul de afară". În consecinţă, solicită respingerea propunerii parchetului şi în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau ţara. Apărătorul inculpatului L DC, avocat RN, solicită respingerea cererii parchetului şi în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau ţara , invocând faptul că infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina acestuia nu poate fi probată, întrucât din acele fragmente din înregistrările telefonice nu rezultă că acesta ar fi pretins vreo sumă de bani .Solicită respingerea cererii formulată de DNA Serviciul teritorial Piteşti, deoarece nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri, nemaiexistând pericolul social concret. De asemenea, arată că inculpatul L are o situatie familială deosebită, având doi copii minori, unul în vârstă de 1 an şi 7 luni bolnav, iar soţia sa a suferit un accident şi a fost operată. Totodată, aflat în stare de libertate acest inculpat nu ar avea cum să influenţeze în vreun fel cursul anchetei, deoarece au fost audiate toate persoanele care au ştiut ceva despre activitatea sa de inspector OPC. Avocat I T,pentru inculpatul L D C, solicită respingerea propunerii parchetului de prelungirea arestării preventive, iar în subsidiar,înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea de domiciliu, solicitând să fie avute în vedere toate aspectele invocate de d-l profesor N, care a invocat argumente de drept pentru toti inculpaţii din acest dosar. Solicită să se constate că cererea DNA-ului nu este motivată, ea fiind formulată în grup pentru toti inculpaţii, ori procurorul trebuia să identifice alte motive care să impună menţinerea inculpatului în stare de arest preventiv. Planul de urmărire penală, invocat în referat, nu constituie un motiv pentru prelungirea duratei arestării preventive. Toate motivele invocate în referat nu sunt de natură să impună prelungirea măsurii arestării preventive. Mai mult, această sesizare este lovită de nulitate absolută pentru că inculpaţii nu au fost audiaţi de procuror înainte de a formula în faţa instanţei cererea de prelungire a arestării preventive. Potrivit jurisprudenţei CEDO, sarcina probei revine autorităţilor şi nu inculpatului. În acest caz, nu rezultă din actele efectuate până în prezent, că inculpatul L. a pretins sau a primit ceva de la inculpatul F. L. Apărătorul inculpatului L .M, avocat I .G, solicită respingerea propunerii formulată de DNA, întrucât, potrivit disp.art.143 c.proc.pen., nu există probe care să ateste săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina acestuia. Observatorul L M nu are calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită. El participa ocazional la meciuri, în calitate de observator, pentru cluburi şi nu pentru Federaţie. Tocmai aici există o eroare a anchetatorilor prin faptul că el nu a făcut raport favorabil pentru FC "ARGEŞ" Piteşti , el nu se ocupa de aceste aspecte, pentru că el nu era observator de joc din partea Federaţiei, având în vedere dispoziţiile art. 66 pct.5 şi 67 pct.19 din Regulamentul aflat la dosarul de urmărire penală. Cheltuielile se fac de către cluburi prin Federaţie. Se poate face o asemănare între funcţia de avocat şi funcţia pe care o deţinea L M. Potrivit disp.art.150 c.proc.pen., măsura arestării preventive se ia numai după audierea inculpatului de către procuror şi apoi de către judecător. L M a fost audiat numai când a fost pusă în mişcare acţiunea penală, nu şi înainte de a fi prezentat la instanţă cu propunerea de arestare preventivă, acesta fiind un motiv de nulitate absolută. Cu privire strict la referatul de propunere a prelungirii arestării preventive, nu se spune motivul pentru care se solicită acest lucru, faţă de inculpatul L M; nu se vorbeşte nici despre extinderea cercetărilor faţă de acesta. Având în vedere că se presupune că a săvârşit fapta în noiembrie 2008 şi a fost arestat în aprilie 2009, unde mai este oportunitatea luării acestei măsuri, mai ales că nu există date certe că inculpatul s-ar sustrage de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească. În concluzie, solicită respingerea cererii DNA şi în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau ţara. Apărătorul inculpatului B A, avocat F D, reiterează cererea privind amânarea cauzei în ceea ce-l priveşte pe acesta, în vederea pregătirii apărării, întrucât nu a avut posibilitatea de a studia actele dosarului, astăzi având termen şi la Curtea de Apel Piteşti. Reprezentantul DNA, pune concluzii de respingere a cererii formulată de apărătorul inculpatului B, ca nefondată. Tribunalul, consideră că solicitarea formulată de d-ul avocat F. D privind amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării este întemeiată, urmând a o admite şi a dispune disjungerea cauzei pentru inculpatul B A, fixând termen la data de 12 mai 2009, ora 13,00; pentru soluţionarea acesteia. Inculpatul P G C având cuvântul, arată că este dezamăgit de ceea ce s-a întâmplat, faptul că e persoană publică nu trebuie să influenţeze decizia justiţiei, precizând că, dacă va fi pus în libertate nu se va sustrage de la cercetări. De asemenea, precizează faptul că Grupul "P" are peste 4.000 de angajaţi, iar această situaţie a fost de natură să amplifice problemele firmei. Inculpatul F L I, precizează că are o situaţie familială deosebită, aşa cum a fost descrisă de apărătorul său. Inculpatul C G, arată că-şi menţine declaraţiile date şi consideră că starea sănătăţii sale ar evolua favorabil în stare de libertate. Inculpatul Libertatu DC arată că are o situaţie deosebită, deoarece, prima dată a fost coleg de cameră cu inculpatul Corpodean iar în prezent este coleg de cameră cu inculpatul F în Arestul IPJ Argeş, de la care se presupune că ar fi primit o sumă de bani. Se consideră nevinovat cu precizarea că, doreşte să dea declaraţii referitoare la extinderea cercetărilor, privind modul de aplicare a Legii Tutunului, dar nu a fost niciodată chemat, iar în referatul DNA-ului este invocat chiar acest aspect. Singurul lucru care contează pentru el este familia care trece prin momente grele, având doi copii minori, unul în vârstă de 1 an şi 7 luni, iar altul în vârstă de 12 ani. Inculpatul L M având cuvântul, arată că este nevinovat, din punct de vedere sportiv a ajuns la un nivel înalt, a fost profesor şi nu este un pericol public.INSTANŢA Constată că la data de 8 mai 2009, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti a propus prelungirea stării de arest preventiv a inculpaţilor PGC, F L I, C G, L DC, B D A, C S, S M şi L M. În motivarea propunerii se arată că, faţă de inculpaţii P G C, F L I, C Gşi L D C au fost extinse cercetările şi începută urmărirea penală şi pentru alte fapte, aceştia prin funcţiile pe care le au putând influenţa celelalte persoane faţă de care se efectuează cercetări, martorii audiaţi sau care urmează să fie audiaţi în cauză. Se mai reţine în propunere că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, mai mult chiar că există noi temeiuri care justifică privarea de libertate. De asemenea, în propunere se arată că prelungirea stării de arest se impune pentru a fi completată urmărirea penală, astfel: -aducerea la cunoştinţă a extinderii cercetărilor şi a începerii urmăririi penale pentru alte fapte; -identificarea şi audierea martorilor care cunosc aspecte în legătură cu faptele comise; -efectuarea de confruntări; -dispunerea şi efectuarea unor percheziţii informatice; -efectuarea de către Garda Financiară Centrală a unei verificări la firmele inculpatului P G C; -efectuarea unei constatări tehnico ştiinţifice de natură financiar-contabilă; -reaudierea inculpaţilor cu privire la faptele săvârşite; -prezentarea materialului de urmărire penală. Inculpatul C G, prin avocat, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie şi a dispoziţiilor art.1 alin.1 şi 31 şi art.4 alin.1 din OUG nr.134/2005 care modifică ordonanţa de mai sus, cu motivarea că aceste ordonanţe contravin art.115 alin.6 şi art.132 din Constituţia României, în ultimă instanţă neconstituţională fiind însăşi organizarea şi funcţionarea D.N.A. Examinând excepţia invocată în lumina dispoziţiilor art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 de funcţionare a Curţii Constituţionale, Tribunalul apreciază că cererea este inadmisibilă. Potrivit textului citat excepţia invocată trebuie să aibă "legătură cu soluţionarea cauzei". Din această formulare a legiuitorului rezultă că, în materie penală, se are în vedere numai faza de judecată a procesului penal, nu şi faza de urmărire penală, fază care, prin termenele scurte instituite mai cu seamă, în materia măsurilor preventive, face imposibilă suspendarea cauzei. Acest aspect a fost avut în vedere şi de legiuitorul penal care, în art.303 alin.6 c.proc.pen., invocă, în cazul persoanelor arestate, dispoziţiile art.3002 c.proc.pen., care reglementează verificările privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii în ipoteza în care se dispune suspendarea judecăţii. Prin urmare, Tribunalul consideră că excepţia invocată nu are legătură cu fondul acestei cauze (care de fapt nu este o judecată pe fond), motiv pentru care, în baza art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Din extrasele depuse la dosar rezultă că prin deciziile nr.321 şi 322 ale Curţii de Apel Piteşti au fost admise în recurs cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaţilor S M şi C S şi s-a dispus punerea lor deîndată în libertate. În acest context urmează să se constate că propunerile D.N.A. privind prelungirea stării de arest a celor doi inculpaţi a rămas fără obiect. În fine, apărătorul ales al inculpatului B D A a solicitat disjungerea cauzei în ce-l priveşte pe clientul său, motivând că nu şi-a putut pregăti apărarea, întrucât astăzi a susţinut, la Curtea de Apel Piteşti, recursul împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea clientului săi de liberare provizorie sub control judiciar. Susţinerea apărătorului este reală, astfel că, Tribunalul consideră cererea întemeiată, motiv pentru care, în baza art.38 c.proc.pen. urmează să fie admisă şi să se disjungă judecarea propunerii la data de 13 mai 2009, orele 13,00. Examinând propunerea de prelungire a stării de arest a celor cinci inculpaţi, Tribunalul reţine următoarele: Prin încheierea nr.23/CC/14.04.2009 a Tribunalului s-a dispus, în baza art.1491 rap. la art.148 lit. "f" c.proc.pen., arestarea preventivă a inculpaţilor P G C, F L I, C G şi L DCpentru câte 29 de zile. Prin încheierea nr.29/CC/23.04.2009 a Tribunalului Argeş, s-a dispus, în baza aceloraşi texte de lege, arestarea preventivă a inculpaţilor C S, S M şi L M pentru câte 29 de zile. În esenţă, s-a reţinut că ambele cazuri există presupuneri rezonabile că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, respectiv 3 infracţiuni de dare de mită, prev. de art.225 c.p. rap.la art.5 şi 6 din Legea nr.78/2000 în ce-l priveşte pe inculpatul P G C, o infracţiune consumată de dare de mită şi o infracţiune de complicitate la dare de mită în ce-l priveşte pe inculpatul F L I, două infracţiuni de luare de mită prev. de art.254 c.p. rap.la art. 5 şi 6 din Legea nr.78/2000 pentru inculpatul C G şi câte o infracţiune de luare de mită pentru inculpaţii L D C, C S, S M şi L M. În esenţă, situaţia de fapt reţinută constă în aceea că inculpatul P G C în calitate de acţionar al SC şi SC, cât şi de acţionar majoritar al Clubului de fotbal FC a remis, prin intermediul lui F L I - director la SC , sume de bani în valută mai multor arbitri de fotbal (inculpaţi şi ei şi arestaţi) pentru a favoriza echipa sa în sezonul 2008-2009, iar inculpatului L D C în calitate de director OPC Argeş, pentru a-l anunţa pe inculpatul Fdespre controalele ce urmau a fi efectuate. S-a mai reţinut în încheierile de arestare preventivă că este îndeplinită condiţia cerută de art.148 lit. "f" c.p., în sensul că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Examinând acest pericol concret pentru ordinea publică, cele două instanţe au reţinut că faţă de datele concrete ale fiecărei speţe şi, în conformitate cu practica CEDO se justifică arestarea preventivă a inculpaţilor, cel puţin pentru un anumit timp. Potrivit art.155 c.proc.pen., arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Prin urmare, la soluţionarea prezentei propuneri, Tribunalul trebuie să examineze dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială se menţin sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În referatul procurorului se susţine că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, respectiv săvârşirea de către inculpaţi a unor fapte pentru care s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale. Tribunalul apreciază că acestea nu sunt temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării, ci sunt doar alte aspecte ale activităţii infracţionale cu privire la care la data luării măsurii existau presupuneri rezonabile. Aceste noi fapte, pentru care s-au extins cercetările nu vin decât să realizeze tot cerinţa de la art.143 c.proc.pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală. De altfel, în referat se arată în mod foarte succint în ce contau noile învinuiri, pentru inculpatul L M neexistând nicio referire la fapte noi. În altă ordine de idei, procurorul arată, referindu-se şi la noile temeiuri că cercetarea inculpaţilor în stare de libertate "ar putea influenţa buna desfăşurare a urmăririi penale şi a procesului penal." Şi motivarea se opreşte aici fără ca procurorul să înfăţişeze măcar o împrejurare reală din care să rezulte acest aspect. Arestarea preventivă a inculpaţilor s-a făcut reţinându-se dispoziţiile art.148 lit. "f" c.proc.pen., iar nu dispoziţiile art.148 lit. "a" sau "b" c.proc.pen., care se referă la situaţii care ar afecta buna desfăşurare a procesului penal şi care ar atrage după sine arestarea preventivă. Or, procurorul nu face dovada existenţei niciuneia dintre situaţiile prevăzute de art.148 lit. "a" sau "b" c.proc.pen. care, dacă ar fi dovedite de către procuror ar putea constitui temeiuri noi în înţelesul art.155 alin.1 c.proc.pen. Prin urmare, ceea ce rămâne de stabilit este împrejurarea dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor. În acest context, se impune a se analiza respectivele temeiuri raportate la perioada scursă de la momentul privării de libertate. Este indubitabil că la momentul luării măsurii arestării preventive pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaţilor exista şi era dovedit de natura infracţiunilor şi de necesitatea unei reacţii prompte şi eficiente a organelor judiciare. Instanţele care au dispus arestarea au reţinut însă că se impune privarea de libertate a inculpaţilor, însă numai pentru un timp. În legătură cu acest aspect, Tribunalul constată că şi CEDO a statuat (în cauza Letellier c. Franţei) că în circumstanţe excepţionale, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot suscita o tulburare socială de natură să justifice detenţia înainte de proces. Or, în momentul de faţă, în speţă nu se poate vorbi despre o tulburare socială determinată de reacţia publicului sau de circumstanţe excepţionale. De altfel, CEDO mai statuează, în aceeaşi speţă, că tulburarea ordinii publice prin comiterea unei fapte antisociale nu ar putea fi apreciată ca motiv pertinent şi suficient pentru prelungirea detenţiei preventive, decât dacă liberarea celui în cauză, ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice. Şi tot CEDO concluzionează că, detenţia nu este legitimă decât dacă ordinea publică rămâne realmente ameninţată. Or, în momentul de faţă nu există nicio probă că ordinea publică ar fi realmente ameninţată prin lăsarea în libertate a inculpaţilor. A motiva pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaţilor prin natura infracţiunilor şi prin gravitatea faptelor este pertinent în momentul luării măsurii. Apreciem însă, în acord cu jurisprudenţa CEDO că după acest moment o atare motivare nu mai este şi suficientă. De altfel, aspectele pertinenţei şi suficienţei motivelor prin care instanţele naţionale prelungesc detenţia unor persoane sunt avute în vedere cu precădere de CEDO în cauzele cu care este investită. După aceea, Curtea examinează dacă procedura urmăririi nu a fost prelungită cu perioade în care detenţia putea fi evitată. Tribunalul apreciază deci, că în momentul de faţă, a motiva pericolul pentru ordinea publică prin natura şi gravitatea faptelor nu este suficient, iar alte probe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol concret pentru ordinea publică nu au fost indicate de către procuror, astfel încât, ne aflăm la un moment când detenţia poate fi evitată. A perpetua motivarea pericolului pentru ordinea publică prin natura şi gravitatea infracţiunilor, mai ales că este vorba despre infracţiuni de violenţă care să inspire nesiguranţă socială, este echivalent cu a prelungi detenţia unor persoane, în mod automat până la cele 180 de zile îngăduite de lege în faza de urmărire penală. Chiar unele dintre actele de urmărire penală ce urmează a se efectua (controlul Gărzii Financiare Centrale, expertiza contabilă, chiar percheziţia informatică) sunt acte ce necesită timp şi nu este acceptabil ca inculpaţii să fie privaţi de libertate în toată această perioadă. Efectuarea celorlalte acte de urmărire penală enumerate în propunere nu reprezintă nici ele argumente care să impună în continuare privarea de libertate a inculpaţilor. Prin urmare, dacă iniţial gravitatea acuzaţiilor au putut justifica arestarea preventivă, menţinerea inculpaţilor în stare de detenţie nu se mai poate întemeia în acest moment, pe simplul motiv al gravităţii faptelor, în acelaşi sens pronunţându-se în mod constant CEDO (cauzele Goral c. Polonia şi Al Akidi c. Bulgaria). În lipsa unor temeiuri noi sau a unor probe care si indice concret pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaţilor, Tribunalul apreciază că, având în vedere persoana inculpaţilor, nu se poate afirma - în mod rezonabil - că, aflându-se în libertate, aceştia ar constitui într-adevăr un pericol real şi totodată actual pentru ordinea de drept şi pentru societate în general. În sfârşit, CEDO în cauza Witold Litwa c. Poloniei a statuat că autorităţile naţionale trebuie să analizeze posibilitatea de a lua alte măsuri mai puţin intruzive, iar în cazul în care se optează pentru măsuri privative de libertate, motivele privării de libertate să poată fi considerate, în circumstanţele cauzei, ca fiind convingătoare şi pertinente. În momentul de faţă, Tribunalul apreciază că menţinerea în stare de arest nu este întemeiată pe motive convingătoare în circumstanţele propunerii de prelungire formulată de către procuror. Tribunalul apreciază că, în circumstanţele date, mai convingătoare şi mai pertinentă, în raport cu scopul general al măsurilor preventive instituit de art.136 c.proc.pen., este înlocuirea măsurii privative de libertate cu o măsură mai puţin intruzivă, respectiv obligaţia de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art. 145 c.proc.pen. Apreciem că această măsură se impune în lumina dispoziţiilor alin.8 al articolului 136 c.proc.pen. care stabileşte o serie de criterii ce se au în vedere la alegerea măsurii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea constituie o măsură adecvată, dat fiind că se instituie în sarcina inculpaţilor anumite obligaţii şi interdicţii. Aşa fiind, în baza art.159 alin.7 c.proc.pen. urmează să fie respinsă propunerea de prelungire a stării de arest a inculpaţilor . În baza art.1491 alin.12 rap.la art.146 alin.111 şi art. 139 alin.35 c.proc.pen. va fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 c.proc.pen. În baza art.145 alin.1 1 şi alin.1 2 c.proc.pen. se vor institui în sarcina inculpaţilor următoarele obligaţii:- să se prezinte la organele judiciare (D.N.A sau instanţă) ori de câte ori sunt chemaţi ;- să nu-şi schimbe locuinţa fără încunoştiinţarea organelor judiciare ( D.N.A.sau instanţă) ;- să nu participe la meciuri de fotbal inculpaţii P G C, LM, C G şi F L I ;- să nu ia legătura cu coinculpaţii sau cu martorii cauzei .- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia au săvârşit fapta. Văzând şi dispoziţiile ar. 192 alin.3 c.proc.pen. PENTRU ACESTE MOTIVE,ÎN NUMELE LEGIIDISPUNE : Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Disjunge propunerea de prelungire a stării de arest a inculpatului B D A şi fixează termen de judecare a ei la data de 12.05.2009,orele 13,00. În baza art. 159 alin.7 Cod proc.penală, respinge propunerea de prelungire a stării de arest pentru inculpaţii P G C,F L I, C G,L D C şi L M. În baza art. 149 alin.12 rap.la art. 146 alin.11/1 Cod procedură penală, înlocuieşte pentru cei cinci inculpaţi măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu , prev. de art. 145 Cod proc.penală. În baza art.145 alin.1/1 Cod proc.penală ,instituie în sarcina inculpaţilor următoarele obligaţii :- să se prezinte la organele judiciare (D.N.A sau instanţă) ori de câte ori sunt chemaţi ;- să nu-şi schimbe locuinţa fără încunoştiinţarea organelor judiciare ( D.N.A.sau instanţă) ;- să nu participe la meciuri de fotbal inculpaţii P G C,L M, C G şi F L I ;- să nu ia legătura cu coinculpaţii sau cu martorii cauzei .- să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia au săvârşit fapta. Constată rămase fără obiect propunerile privind pe inculpaţii C S şi S M. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu drept de recurs în termen de 24 ore de la pronunţare. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2009, la Tribunalul Argeş-Secţia penală.Preşedinte,MDGrefier,CVRed.M.D.Dact.I.G.C.3 ex/11.05.2009.14