A B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Obligatie de a face

Nr: 968 (15.04.2011)
Instanta:
Continut
R O M Â N I AJUDECĂTORIA GURAHONŢ Operator 3078/2868JUDEŢUL ARADDOSAR NR.(...) SENTINŢA CIVILĂ NR. (...) Şedinţa publică din data de (...) Judecător : (...) Grefier : (...) S-a luat în examinare acţiunea civilă precizată înaintată de reclamanta Comuna (…) reprezentată prin primarul comunei (…) contra pârâţilor B.M. şi B.A., pentru obligaţia de a face . La apelul nominal s-au prezentat pârâtul B.A. asistat de avocat (…) din cadrul Baroului (…), martorul R.I. , lipsă fiind reclamanta şi pârâta B.M. . Procedura de citare legal îndeplinită. Acţiunea legal timbrată cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 0,30 lei. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, sub prestare de jurământ religios, s-a procedat la audierea martorului, declaraţia acestuia fiind consemnată în procesul-verbal ataşat dosarului cauzei. Reprezentantul pârâţilor a depus la dosar cererea acestora adresată Consiliului Local (…) pentru închirierea spaţiului, a arătat că nu mai are alte probe de propus şi a solicitat acordarea cuvântului pe fond. Instanţa constatând că nu mai sunt alte probe de administrat, a declarat faza probatorie încheiată şi a acordat cuvântul pentru dezbaterea cauzei in fond. Reprezentantul pârâţilor a arătat că nu mai susţine excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată şi cu cheltuieli de judecată în toate instanţele, fond şi recurs .A depus la dosar concluzii scrise şi chitanţa de plată a onorariului avocaţial .J U D E C A T A, Constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la aceasta instanţă la data de 20 noiembrie 2009, reclamanta Comuna (…) reprezentată prin primarul comunei (…) ,cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocaţi (…) a solicitat în contradictoriu cu pârâta B.M., domiciliată în (…), ca prin sentinţa judecătorească să fie obligată pârâta să-şi ridice de pe terenul proprietatea publică a Comunei (…)(Parcul public-Spaţiu verde), chioşcul stradal pe care aceasta îl deţine şi îl foloseşte fără a avea o autorizaţie de construire, potrivit normelor legale şi fără un contract de închiriere . S-au solicitat cheltuielile de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta B.M. este proprietara chioşcului fără număr, localizat în )…) , Parcul Public (lângă fântâna arteziană din centrul staţiunii ) , chioşc amplasat fără autorizaţie şi fără un contract de închiriere. Reclamanta a arătat că potrivit prevederilor art. 3 lit. h din Legea nr. 50/1991 republicată privind autorizarea executării construcţiilor, autorizaţia de construire trebuie obţinută şi se eliberează pentru :…. Lucrări de construcţie cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine , etc.” Pârâta a fost notificată în mai multe rânduri pentru a ridica chioşcul, aşa cum rezultă din adresa nr. 871/08.10.2008 emisă de Primăria comunei (…) –Serviciul Urbanism, însă a refuzat de fiecare dată acest lucru , nejustificat şi cu rea-credinţă. A considerat că se impune de urgenţă obligarea pârâtei la ridicarea chioşcului de pe terenul pe care este localizat, deoarece pe lângă faptul că amplasarea chioşcului este nelegală şi neautorizată , această zonă este traversată de reţeaua de apă-canal nefiind permisă amplasarea nici unei construcţii în arealul respectiv şi pentru a înlesni eventualele intervenţii de urgenţă care trebuie făcute în caz de avarii. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care nu există un aviz de amplasament obţinut de la Compania de Apă-Canal. Chiar dacă Legea nr. 50/1991 prevede la art. 33 posibilitatea desfiinţării pe cale administrativă a construcţiilor executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, reclamanta a înţeles să promoveze prezenta acţiune şi a se solicita a se pronunţa o hotărâre. În consecinţă, a solicitat admiterea acţiunii şi să fie obligată pârâta să-şi ridice chioşcul stradal de pe terenul proprietatea publică a comunei (…) . Acţiunea a fost întemeiată în drept pe prev. art. 109, art. 112 Cod procedură civilă, art. 3 lit. h din Legea nr. 50/1991. Prin întâmpinarea de la f 23, pârâta B.M. a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată. În motivarea întâmpinării a invocat lipsa calităţii procesuale active a Primarului Comunei (…) întrucât nu există o hotărâre de Consiliu Local care să-l autorizeze să facă un astfel de demers. A arătat că, obiect al cauzei îl constituie chioşcul (…) din localitatea (…). Acest chioşc a fost construit în anul 1988 de către Cooperativa de Consum (…), a fost livrat cooperativei şi amplasat în anul 1988 , dovadă fiind în acest sens adeverinţa nr. 18569/30.12.1988.A arătat că chioşcul există de peste 20 de ani pe actualul amplasament. Pârâta a arătat că Cooperativa de consum a achitat contravaloarea construcţiei şi a plătit toate obligaţiile fiscale. În anul 1992, Cooperativa de Consum a vândut la licitaţie chioşcul către numita C.M. fostă G. , iar de la aceasta, pârâta a cumpărat acest bun , din punct de vedere juridic fiind proprietara clădirii. Chioşcul (…) a avut toate autorizaţiile necesare , inclusiv cea sanitară , a achitat toate dările către comună şi doar abuzul primăriei a generat starea conflictuală. Pârâta a arătat că cererea reclamantei este nelegală, întrucât se invocă prevederile Legii nr. 50/1991. Conform Constituţiei , legile devin aplicabile numai pentru viitor, ele nu retroactivează, iar primăria solicită aplicarea retroactivă a Legii nr.50/1991 la unele situaţii juridice, născute cu 3 ani înainte, de intrarea ei în vigoare. Prin precizarea de acţiune de la f 42, reclamanta a solicitat atragerea în proces a numitului B.A. , domiciliat în comuna (…) pentru ca prin sentinţă judecătorească să fie obligaţi ambii pârâţi să-şi ridice de pe terenul proprietatea publică a Comunei (…)(Parcul public-Spaţiu verde) chioşcul stradal cu denumirea „(…)”, întrucât pârâţii contract de închiriere şi nu plătesc nici un fel de taxe pentru terenul pe care este amplasat chioşcul. A solicitat obligarea pârâţilor şi la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea precizării , reclamanta a arătat că a solicitat chemarea în judecată şi a numitului B.A., soţul pârâtei B.M., întrucât aceştia deţin în coproprietate chioşcul stradal „(…)”, în baza contractului contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 538/2008. A arătat că pârâţii nu deţin contract de închiriere pentru terenul ocupat de chioşcul stradal şi nu plătesc nici o taxă pentru acest teren. Nu are nici o relevanţă faptul că pârâţii plătesc impozit pentru chioşc, întrucât reclamanta le recunoaşte pârâţilor dreptul de proprietate însă solicită ridicarea chioşcului stradal de pe terenul ocupat fără nici un drept. Mai mult, terenul pe care se află amplasat chioşcul este traversat de conductele de apă-canal ale localităţii şi pentru acest motiv nu este permisă amplasarea nici unei construcţii pe acest teren. Fiind vorba de o construcţie provizorie, reclamanta a arătat că este îndreptăţită să solicite pârâţilor ridicarea construcţiei , urmând ca pârâţii să solicite închirierea unui alt teren pentru amplasarea acestei construcţii. Reclamanta a arătat că pârâţii nu deţin contract de închiriere pentru terenul pe care se află amplasat chioşcul stradal şi au refuzat să se prezinte la Primăria comunei (…) pentru reglementarea situaţiei şi intrarea în legalitate, deşi a fost somată prin adresa nr. 971/2008. Pentru soluţionarea cauzei s-au depus la dosar : (…) Cu privire la excepţia ridicată de pârâtă prin întâmpinare , a lipsei calităţii procesuale active şi a calităţii de reprezentant a primarului , instanţa de fond s-a pronunţat prin Sentinţa civilă nr. (…), în sensul admiterii excepţiei şi a respingerii acţiunii. Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanta a formulat recurs care a fost soluţionat prin Decizia civilă nr. (…) a Tribunalului (…) Instanţa de control judiciar a apreciat că primarul comunei are calitatea de reprezentant al persoanei juridice Comuna (…) şi prin urmare, a admis recursul , a casat hotărârea instanţei de fond şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Întrucât judecătorul de la instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei, nu s-a pus problema stării de incompatibilitate potrivit art. 24 pct. 1 Cod procedură civilă, judecata fiind continuată de completul iniţial investit. Cu privire la fondul cauzei, din coroborarea probelor administrate, instanţa retine în fapt următoarele: În centrul Staţiunii (…), în zona parcului public central se află amplasat chioşcul comercial (ghereta) denumit „(…)”, edificat în anul 1988 de către Cooperativa de Producţie Achiziţii şi Desfacere a Mărfurilor (…), persoana juridică devenită ulterior Cooperativa de Consum (…). Din examinarea înscrisurilor depuse la f 25-28, rezultă că spaţiul comercial a fost cuprins în patrimoniul cooperativei, în fişele de inventar la poziţia „mijloace fixe” . Bunul imobil a fost înstrăinat la licitaţie publică de către Cooperativa de Consum (…) către numita C.M.L. (fosta G.) , fapt ce rezulta din avizul nr. 64/27 iulie 1992 şi declaraţia olografă (f 28), cumpărătoarea obţinând Autorizaţia Sanitar-veterinară de funcţionare (f 29). Faptul dobândirii imobilului de către Cooperativa de Consum (…) în perioada anilor 1988 şi a transferului dreptului de proprietate către persoane fizice, rezultă şi din declaraţia martorului R.I., fostul preşedinte al Cooperativei de Consum (…) în perioada anilor 1988-2005. În anul 1999 imobilul a fost înstrăinat către pârâţii B.M. şi B.A. în baza Contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 538/08 aprilie 2008 ( f 31), pârâţii achitând obligaţiile fiscale aferente imobilului, fapt ce rezultă din chitanţa nr.0001962/04.12.2008 (f 32). Pârâţii s-au aflat în posesia şi folosinţa imobilului-construcţie de la data cumpărării, proprietarii construcţiei fiind toleraţi pe terenul proprietatea Comunei (…). Nu rezultă din probele administrate ca pârâţii să fi fost notificaţi cu privire la folosinţa terenului până în momentul promovării prezentei acţiuni, ceea ce denotă că a existat un accept tacit din partea reclamantei. Din procesul-verbal de şedinţă din 31 iulie 2008 a Consiliului Local (…), rezultă că pârâţii au solicitat închirierea, concesionarea sau cumpărarea terenului aferent gheretei comerciale deţinute, comisia propunând închirierea terenului pe o perioadă de un an urmând a se stabili şi chiria până la apariţia Planului Urbanistic General ( poziţia 8 lit. c „ diverse” din procesul-verbal de şedinţă f 37). Reclamanta îşi motivează acţiunea afirmând că spaţiul comercial proprietatea pârâţilor funcţionează fără a deţine o autorizaţie de construcţie şi fără un contract de închiriere a terenului , contrar disp. art. 3 lit. h din Legea nr. 50/1991 republicată, soluţia fiind aceea de ridicare a chioşcului de pe teren . La interogatoriul scris luat în şedinţa publică din 03 martie 2009 (f 5) pârâta B.M. a arătat că imobilul nu este o construcţie provizorie, că a încercat să intre în legalitate şi în acest sens este solicitarea adresată Consiliului Local (…) de concesionare, închiriere , vânzare a terenului aferent construcţiei, iar vina pentru neplata chiriei nu-i aparţine, aceasta fiind achitată până în urmă cu 1-2 ani . Pârâtul B.A, soţul pârâtei B.M, a solicitat respingerea acţiunii susţinând că are un interes comun cu soţia sa (interogator f. 47). Cu privire la afirmaţia reclamantei că spaţiul comercial funcţioneazăfără ca proprietarul să deţină autorizaţie de construcţie, instanţa reţine că imobilul a fost edificat în anul 1988, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii . Potrivit principiului neretroactivităţii legii civile , o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare, trecute( art. 15 pct. (2 ) din Constituţia României, art. 1 Cod civil). Prin urmare, Legea nr. 50/1991 nu este aplicabilă situaţiilor apărute anterior intrării ei în vigoare, data de 07 august 1991. Potrivit art. 26 pct. 1 lit.a din Legea nr. 50/1991 constituie contravenţie fapta de a fi executat fără autorizaţie lucrări de construire . Dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica amenzile prevăzute în lege se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Prin urmare, chiar dacă s-ar interpreta că Legea nr. 50/1991 s-ar aplica în speţă, dreptul de a aplica sancţiunea s-ar fi prescris în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a legii, deci în anul 1993. În condiţiile în care autoritatea publică locală nu a luat măsurile de constatare şi de sancţionare a contravenţiei în termenul de prescriere, de desfiinţare a construcţiilor, o astfel de cerere nu mai poate fi formulată şi prin urmare, instanţa va respinge susţinerea reclamantei. Cu privire la pretenţia reclamantei de ridicare a construcţiei pe motivul că pârâţii nu deţin contract de închiriere a terenului , instanţa va reţine că această susţinere nu este justificată, a existat contract de închiriere până în urmă cu 1-2 ani. Odată cu expirarea contractului, pârâţii s-au adresat Consiliului Local (…) cu cerere de închiriere, concesionare sau cumpărare a terenului aferent gheretei comerciale deţinute ( proces-verbal de şedinţă a consiliului local din data de 31 iulie 2008) , comisia propunând închirierea terenului pe o perioadă de un an, urmând a se stabili şi chiria până la apariţia Planului Urbanistic General.Ultima încercare a pârâţilor de perfectare a contractului a fost materializată prin cererea înregistrată sub nr. 116/26 ianuarie 2010 . În altă ordine de idei , reclamanta nu şi-a justificat dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu, nu a depus la dosar extrasul de carte funciară pentru dovedirea dreptului de proprietate publică sau privată al Comunei (…) asupra terenului şi prin urmare, susţinerea apare ca nedovedită. În conformitate cu art. 12 din Legea nr. 213/1998 , bunurile din domeniul public pot fi date în administrare , iar bunurile din domeniul privat pot fi concesionate, închiriate sau vândute. În litigiile privind reglementarea acestor drepturi, unitatea administrativ-teritorială este reprezentata de Consiliul Judeţean sau al Municipiului (…) sau de către Consiliile Locale care dau un mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui Consiliului Judeţean sau primarului ( art. 12 pct. 4-6 Legea nr. 213/1998). Susţinerea reclamantei că imobilul este amplasat deasupra reţelei de apă-canal şi că ar reprezenta un pericol în caz de avarie este neavenită, imobilul funcţionează în acel spaţiu de peste 22 de ani , în aceeaşi situaţie aflându-se şi alte spaţii comerciale din arealul respectiv. Relativ la raporturile dintre proprietarul terenului şi constructorul care realizează construcţii pe acel teren ( art. 494 Cod civil ) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –Secţia de Contencios Administrativ, prin Decizia nr. 1858/11 mai 2004 s-a pronunţat în sensul că aceste raporturi ţin de situaţii de fapt. „Chiar în ipoteza în care ar fi fost vorba despre ridicarea unor construcţii de către cooperative de consum pe terenul proprietate de stat, aceasta s-a făcut pe temeiul unor raporturi juridice pe baza cărora a fost constituit un drept de folosinţă în folosul cooperativelor asupra acelor terenuri, iar cooperativele au dobândit un drept de proprietate asupra construcţiilor realizate, drept opozabil erga omnes , inclusiv statului. În măsura în care , după anul 1990, cooperativele nu s-au desfiinţat , ele au rămas titulare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul lor, terenuri, construcţii, mijloace fixe, etc., astfel că nici un alt subiect de drept, oricare ar fi el, inclusiv statul, nu ar putea împiedica exerciţiul acestui drept Totodată, s-a apreciat că rămâne fără efect şi eventuala neînscriere a drepturilor în cărţile funciare, deoarece este vorba despre drepturi extratabulare exercitate ca atare de titularii lor. Problema pusă în discuţie nu este aceea de simplă „ atestare”, de luare în evidenţă a unor bunuri proprietate publică, ci este o problemă de regim juridic al bunurilor. Din acest punct de vedere , unul este regimul juridic al bunurilor proprietate publică şi altul este cel al bunurilor proprietatea cooperativelor care nu poate fi decât cel de drept comun, specific proprietăţii private. Instanţa având în vedere cele expuse, în interpretarea disp. art. 1073 Cod civil, va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată şi nelegală, reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei susţinerilor sale . Ca urmare a respingerii acţiunii ,văzând că s-au solicitat de către partea pârâtă cheltuielile de judecată ocazionate prin purtarea procesului , în baza prev. art. 274 Cod civil , instanţa o va obliga pe reclamantă la plata sumei de 1350 lei RON cheltuieli de judecată către pârâţi, justificate prin onorariu avocaţial (1000 lei RON ) şi cheltuieli de transport (50 lei RON / deplasare x 7 deplasări = 350 lei RON ). PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII H O T Ă R Ă Ş T E Respinge acţiunea precizată a reclamantei Comuna (...) reprezentată prin primarul comunei, (...) cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocaţi (...) contra pârâţilor B.M. şi B.A., ambii domiciliaţi în comuna (...) pentru obligaţie de a face . Obligă pe reclamantă la plata sumei de 1350 lei RON cheltuieli de judecată către pârâţi.Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.Pronunţată în sedinţa publică din (...) . Judecator, Grefier, (...) (...)Red. (...)Dact. (...)5 exp/(...)Se va comunica cu : - reclamantul - Comuna (...) reprezentată prin primarul comunei (...) cu domiciliul procesual ales la Societatea Civilă de Avocaţi (...)- pârâţii B.M. B.A. , ambii domiciliaţi în (...)