A B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S T U V

Înscris sub semnatura privata. Conditia de valabilitate a multiplului exemplar. Regimul juridic al sanctiunii aplicabile

Nr: 237 (30.01.2003)
Instanta: Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a III-a civila
Continut
Înscris sub semnatura privata. Conditia de valabilitate a multiplului exemplar. Regimul juridic al sanctiunii aplicabile Nerespectarea cerintei multiplului exemplar la momentul întocmirii unui înscris sub semnatura privata ce cuprinde o conventie sinalagmatica atrage nulitatea relativa, în considerarea interesului personal ocrotit prin dispozitiile art.1179 din Codul civil si a posibilitatii confirmarii înscrisului în conditiile art.1179 alin.1 din Codul civil, prin recunoastere de catre "acela carui i se opune". Dat fiind caracterul relativ al nulitatii invocate, nu este posibila invalidarea actului juridic, întrucât a intervenit prescriptia dreptului la actiune. (Decizia civila nr.237 din 30 ianuarie 2003 - Sectia a III-a Civila) Prin Sentinta civila nr.14051/19.12.2000, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis în parte cererea de interventie în interes propriu si în interesul pârâtei SC "C" SRL formulata de C.N.; a constatat ca intervenientul C.N. este proprietarul constructiei provizorii edificate pe terenul reclamantului situat în Bucuresti, compusa din P + 1E; a respins actiunea principala formulata de reclamantul G.L. în contradictoriu cu pârâtele SC "C" SRL si SC "A" SA ca neîntemeiata; a respins cererea intervenientului C.N. având ca obiect pretentii ca ramasa fara obiect; a respins cererea de chemare în garantie a SC "P" SRL formulata de reclamantul G.L. ca neîntemeiata, si a obligat reclamantul la plata catre pârâta SC "A" SA a cheltuielilor de judecata. Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a avut în vedere probele administrate în cauza în raport de care a apreciat urmatoarele: În drept, instanta a retinut dispozitiile art.492 Cod civil, potrivit carora orice constructie este prezumata a fi facuta de catre proprietarul pamântului cu cheltuiala sa si ca este a lui, pâna la dovada contrarie. Reglementarea legala a posibilitatii dovedirii contrariului prezumtiei de proprietate a dus la recunoasterea dezmembramântului dreptului de proprietate - superficia. În speta, dreptul de superficie în favoarea intervenientului C.N. s-a nascut din conventia încheiata la data de 10.10.1990. Desi intitulat "împuternicire", acest act nu are natura juridica a unui mandat. Este o conventie unilaterala, încheiata prin consimtamântul ambelor parti (care au semnat înscrisul), dar care naste obligatii în sarcina unei dintre parti-proprietarul terenului (obligatia de a respecta dreptul de folosinta al superficiarului asupra terenului pe durata existentei constructiei). În ce priveste aspectul duratei existentei imobilului si implicit a dreptului de superficie, se constata ca prin înscrisul încheiat la 10.10.1990 proprietarul si-a dat acordul cu privire la ridicarea unei constructii "provizorii". Acest aspect însa va i avut în vedere de parti la expirarea contractului de închiriere asupra terenului, în acest proces reclamantul neavând pretentii fata de intervenient cu privire sa ridicarea constructiilor, ci fata de pârâte. Prin mecanismul complex al prezumtiei relative legale si al conventiei dintre proprietarul terenului si constructor, completat cu faptul edificarii constructiei, superficiarul dobândeste dreptul de proprietate asupra constructiei. Dobândirea dreptului de proprietate asupra constructiei nu este conditionata de obtinerea autorizatiei de construire. Sanctiunile pentru construirea fara autorizatie sunt prevazute de Legea nr.50/1991 si ele sunt de natura contraventionala sau penala (consecutiv stabilirii raspunderii contraventionale sau penale putând fi adoptata si masura desfiintarii constructiei edificare fara autorizatie). Prin decizia civila nr.313 A/25.02.2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila a anulat ca netimbrate apelurile declarate de apelantii C.N. si SC "C" SRL împotriva sentintei civile nr.14051 din 19.12.2000 a Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti în contradictoriu cu apelantul - reclamant G.L., intimata - pârâta SC "A" SRL si intimata chemata în garantie a SC "P" SRL; a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant G.L., împotriva aceleiasi sentinte, în contradictoriu cu apelanta - pârâta SC "C" SRL, apelantul intervenient C.N., intimata - pârâta SC "A" SRL si chemata în garantie SC "P" SRL; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. S-au avut în vedere, în esenta, aceleasi considerente de fapt si de drept retinute de prima instanta. Împotriva deciziei tribunalului a formulat cerere de recurs la data de 31.05.2002, reclamantul G.L. prin care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte: - Art.304 pct.9 Cod procedura civila - 1. în mod eronat instantele anterioare au considerat valabil încheiat înscrisurile sub semnatura privata denumit "împuternicire" încheiat între autoarea sa si intervenientul C.N., prin intermediul caruia acesta din urma a fost autorizat de catre proprietarul terenului sa amplaseze o constructie cu caracter provizoriu pe terenul din cauza, în drept invocându-se dispozitiile art.1179 Alin 1 Cod civil si dispozitiile art.1190 Cod civil; în raport de aceste texte de lege sustinerile instantei de fond în sensul ca recunoasterea înscrisului de catre partea potrivnica salveaza actul de sanctionarea nulitatii pentru nerespectarea regulii multiplului exemplar, sunt neîntemeiate; instanta de apel, în mod gresit a apreciat asupra caracterului nulitatii ca fiind relativa si nu absoluta; instanta de apel a luat în considerate notele scrise ale recurentului depuse cu ocazia judecarii cauzei si cele depuse în alte litigii existente între parti si a dat valoare de mijloace de proba, ceea ce nu poate fi primit; intervenientul nu a dovedit existenta actului denumit "împuternicire" în original; 2. din interpretarea clauzelor actului denumit "împuternicire" si din faptul încheierii ulterioare a unui contract de închiriere cu privire la acest teren, rezulta ca vointa interna partilor a fost aceea a încheierii unui contract de închiriere, nicidecum constituirea unui drept de superficie în favoarea intervenientului; în fapt, a avut loc o novatie pentru schimbarea de obiect, în sensul ca proprietarul a fost de acord în continuare sa acorde folosinta terenului, dat obiectul contraprestatiei s-a schimbat într-o suma de bani, deci obligatia are drept cauza juridica un nou contract - contractul de închiriere; recurentul precizeaza ca a adresat nenumarate notificari intervenientului pentru sistarea lucrarilor în anii 1995-1996 ramase fara rezultat; instanta de apel califica contractul de închiriere ca având valoarea unei conventii privind constituirea unui drept de superficie, nesocotind astfel regimul juridic al celor doua izvoare de drept. Recursul este nefondat. În mod corect instantele anterioare au dat eficienta înscrisului, denumit "împuternicire" încheiat între parti la data de 10.10.1990. În primul rând, acest înscris care materializeaza conventia partilor nu poate fi invalidat pentru nerespectarea regulii multiplului exemplar pentru mai multe considerente, ce vor fi prezentate în cele ce urmeaza: Luând în considerare criteriul interesului ocrotit de norma juridica impusa de dispozitiile art.1179 (1) Cod civil - ocrotirea unui interes personal, sanctiunea pentru nerespectarea acestei norme juridice este nulitatea relativa a actului juridic. Un alt argument în sensul calificarii sanctiunii nulitatii ca fiind relativa si nu absoluta este si posibilitatea confirmarii (prin recunoasterea de "acela care se opune") actului (înscrisului) în conformitate cu dispozitiile exprese ale art.1176 Cod civil. Pe de alta parte, dispozitiile art.1179 alin.3 Cod civil prevad expres ca "lipsa de mentiune ca originalele s-au facut în numar îndoit, întreit si celelalte, nu poate fi opusa de acela care a executat din parte-i conventia constatata prin act", ceea ce înseamna ca nulitatea nu poate fi Invocata decât în anumite conditii, împrejurare care defineste regimul juridic al nulitatii relative. Dat fiind caracterul relativ al nulitatii invocate, recurentul - reclamant nu mai poate solicita constatarea nulitatii, întrucât intervenirea prescriptibilitatea dreptului la actiune. Împrejurarea ca la dosarul cauzei nu a fost depus înscrisul întocmit la data de 10.10.1990, în original, nu are relevanta în cauza în conditiile în care, prin exercitarea atributiilor prevazute de art.129 (4) si (5) Cod procedura civila, instantele anterioare au clarificat situatia de fapt si de drept prin luarea în considerare a pozitiilor exprimate de parti cu ocazia notelor scrise atât în litigiul pendinte, cât si cu ocazia altor litigii existente între parti, scopul final fiind aflarea adevarului. S-a retinut în mod judicios, prin aplicarea dispozitiilor procedurale susmentionate ca atitudinea procesuala a recurentului - reclamant de constatare a nulitatii înscrisului întocmit la data de 10.10.1990, este determinata de reaua - credinta în exercitarea drepturilor procesuale. Sub aspectul calificarii juridice a conventiei încheiate între parti si materializate în înscrisul denumit "împuternicire", Curtea apreciaza ca în mod corect s-a apreciat ca la data edificarii constructiei a existat autorizarea (consimtamântul) proprietarilor terenului. Sustinerile recurentului - reclamant, conform carora, prin încheierea contractelor de închiriere ulterioare între parti s-ar fi creat conditiile pentru constatarea judiciara a unei novatii prin schimbare de obiect, exced cadrului procesual de investire a instantei si drept consecinta, nu pot fi analizate. Pentru aceste considerente, conform art.312 alin.1 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat. ????????- 5 -